Primul semimaraton alergat

 Daca mi - ar fi spus cineva in urma cu un an ca am sa reusesc sa slabesc 20 de kilograme fara infometare si ca am sa reusesc sa alerg 21 de km, as fi ras in hohote si i-as fi multumit frumos pentru incredere.

In luna decembrie cand am hotarat sa particip la primul semimaraton din viata mea, alergam afara in jur de 8 km si eram multumit. Am reusit sa alerg in 26 ianuarie 2020 primul semimaraton si sunt super multumit.

Daca cei care se plimba in parc ar intelege ca sunt curate aleile pietonale si ca pista de tartan este pentru cei care alearga, ar fi perfect. Dar oameni suntem toti, pana la urma incapem cu totii .

Fiind inceput de an, foarte multa lume alearga si frecventeaza salile de fitness, la Dru Relax in perioada asta e aglomerat, dar ma bucur. Oameni de toate varstele, femei si barbati isi gasesc loc la aparate sau pe benzile de alergare. Sunt insa curios cati rezista. Niciun stress, intentia conteaza.

Pana data viitoare, nu uitati sa va inscrieti la fapte bune, un km alergat inseamna un copac plantat.

https://baiamare.run/

Piesa de astazi   https://www.youtube.com/watch?v=OyMA84-mowI

Sa ne alergam cu bine .

Semimaraton in Baia Mare

Ma bucur sa va spun ca in debut de luna mai se organizeaza si in Baia Mare un semimaraton. Detalii despre eveniment gasiti in link-ul urmator:
https://nextrace.org/event/baia-mare-half-marathon-2020

Este un eveniment caritabil, fiecare km alergat insemnand un copac plantat. La ce dezastru este in padurile noastre in momentul de fata, orice initiativa in acest sens este binevenita, de aceea cred ca este important sa participam cat mai multi.

Ne vedem la alergat.

Piesa de astazi, in speranta ca va place:
https://www.youtube.com/watch?v=_d_OdqErMsc.

PS : alergarea de azi 🙈

Sport si muzica

Cele doua pasiuni ale mele....bun, mai am si altele , dar nu sunt atat de pregnante, eventual pescuitul si ciclismul, dar asta este un alt subiect, putin mai delicat . Mi - a placut intotdeauna sportul si mai tarziu am descoperit si muzica .

Asta datorita muncii in Radio ... aici pe site gasiti cateva randuri scrise special pentru perioada petrecuta prin studiouri... materiale scrise in urma cu cativa ani.

Ma pregatesc de maraton si incerc sa alerg cat de mult pot, in sala sau in aer liber, oricand imi permite timpul si organismul. Am mereu castile cu mine si nu reusesc deloc sa imi fac km propusi daca nu ascult muzica.

Ieri, mi-am uitat castile acasa, drept urmare nu am reusit sa alerg decat 6 km din cei 15 propusi. Sau eram eu putin mai lenes... cine stie.

De fiecare data cand  am sa scriu despre sport, am sa las aici si cate o piesa draga mie, cine stie, poate va place .

https://www.youtube.com/watch?v=JcekHAuHOsY

Doamne ajuta .

Bine am revenit :)

Mi - am adus aminte ca in urma cu ceva timp scriam randuri pe blog. Surprinzator ( am totusi o varsta ), mi am amintit si parola, ceea ce ma face sa cred ca e un semn. Daca am reusit sa reintru aici, de ce sa nu astern cateva randuri...

In debutul anului 2019, prin ianuarie, intr-o dimineata plictisit fiind, m-am urcat pe cantar. Terminand a 4-a tigara matinala, cafeaua aferenta, cred ca mai aveam nevoie de emotii. Ceea ce indica acul cantarului m-a cam speriat. 117,6 kg. Ulalaaaa. Eram obez la 46 ani si 188 cm. Era de facut totusi ceva. Un abonament la o sala de sport. Am ales Dru Relax din mai multe motive, am sa le enumar probabil la un moment dat. Pentru cine este interesat, detalii se gasesc aici: http://www.drurelax.ro/tarife.

In prima zi, lume multa, care  mai ambitios, mai performant sau mai dornic sa scada in greutate. Am urcat pe banda, am facut exact 6 min, dupa care inima mea a luat-o razna. A urmat o tura la toate aparatele si o febra musculara care m-a facut sa realizaz ca uneori e foarte greau sa mergi la toaleta :). 2 aspirine evervescente Bayer si un magneziu bun, o baie fierbinte si ...multa dorinta. 5 zile pe saptamana miscare la sala de sport, transpiratie si vointa. De sarbatorile Pascale cantarul arata 99,7 kg. Asta voiam, sa cobor sub 100 kg.

In data de 4 iulie am renuntat si la fumat, o experienta dureroasa si foarte grea pentru mine. Mi-a placut foarte mult sa fumez, dar trebuie acum sa recunosc ca imi place foarte mult si sa nu fumez.
M-am lasat brusc, fara medicamente, fara plasturi, fara medic. Inca mai visez noaptea ca trag din tigara si uneori ma trezesc dimineata cu gust de tutun in gura. Evident zambesc si ma bucur ca macar in vis mai trag cate o tigara.

Luna decembrie a anului 2019 a adus o noua provocare pentru mine. Sa particip la un maraton sau un semimaraton in anul 2020. https://maraton-cluj.ro/ . Daca am sa consider ca pot, am sa alerg cei 42 de km, daca nu, sigur fug semimaratonul de 21 km. Apoi, cine stie ce aduce viitorul.

Despre antrenamente, echipament, alimentatie si alte lucruri, probabil in postarile viitoare.

Multumesc frumos.

radio-partea a III-a

Inspre anul 2000, radiourile din Romania incep de devina profesioniste, apar oameni de radio exponentiali-Andrei Gheorghe si Razvan Exarhu de la Pro FM , Iohan, Sarpe si Marius Furdui la Radio Contact, Huidu la Radio 21. Aveam posibilitatea sa ii ascultam,i ncercam si noi sa evoluam asta dupa ce trecusem prin tot: de la  citit reclame de pe foi pana la  pus piese de pe casetele proprietete personala. Imi amintesc ca am primit intr-o zi vizita ambasadorului american (nu mai retin cum se numea,am imbatranit) ,iar acesta asa usor timorat ne-a intrebat daca nu cumva suntem un radio pirat, va dati seama ce dotari aveam. Stateam nopti de duminici cu Hadean sa ascultam emisiunea lui Gheorghe, avea tupeu, era bun, isi asuma responsabilitati. Din pacate in lumea radiourilor de astazi nu se mai cere asa ceva. Interventiile actuale se par sterile, banale,insipide. Cred cu tarie ca orientarile comerciale sunt gresit intelese chiar daca  asta vrea publicul. Nu sunt de acord cu asta. Ascultatorul  alege din ce ii dai, in momentul de fata lipsind  alternativele, oamenii cu tupeu si cu chef sa sa fie ascultati si nu auziti. In anul 2000 am primit oferta sa merg inspre Radio Contact. Salariu mare, telefon de serviciu, radio cu staif, cu sefi la Bucuresti, cu soft-uri speciale, etc. Trecerea a fost brusca, nu eram obisnuit sa dau raport (fie vorba intre noi nu sunt obisnuit nici astazi), trebuia sa folosesc un playlist, sa fac interventii scurte, sa nu vorbesc despre moarte si droguri. Eram de serviciu de la 11 la 14 de luni pana vineri. Dupa 2 saptamani, am intrat in biroul directorului, Liviu Bala, si i-am spus ca vreau sa fac altceva, ca emisiunea comandata de la Bucuresti e foarte slaba si ca nu ma pot plafona. Am facut un proiect de emisiune, Puls Contact, interactiva, cu premii, cu nebunii-si am crescut tare mult audienta. Evident ca nu respectam niciodata playlistul. Habar nu aveam ca pentru asa ceva ne trebuia aprobare de la Raluca Moianu, director de programe radio Contact Romania. Evident ca s-a aflat la Bucuresti si am luat penalizare 10%din salariu pentru 3 luni de zile. Nu conta, eram singura statie locala din reteaua Contact care ne-am permis sa inventam emisiuni in grila de programe. Apoi l-am adus in echipa pe Mihai Morar pentru ca era bun si noi voiam sa fim cei mai buni. Asa a intrat Mihai prima data intr-un studio de radio. Lucram cu Adi Sana, la vremea aceea nu era vedeta nationala, isi dorea asta si pleca des la inregistrari lasandu-ne pe noi sa ii facem programul din radio. Frumoase vremuri. Am rezistat 2 ani, adica cei de la Bucuresti au rezistat 2 ani, apoi am plecat sa facem un nou radio. Cu oameni pasionati si fara sefi din capitala. Despre asta insa, data viitoare.

radio-partea a II-a

Orice om de radio se defineste prin voce si prin ce spune. Nu sunt pasionat de radiourile comerciale,unde animatorul face figuratie, unde omul nu conteaza. Inca mai cred in puterea radiourilor care se asculta, nu in cele care se aud. Am avut sansa sa lucrez cu oameni care si-au distrus casnicii pe altarul ascultatorului, cu oameni care nu aveau sambete si duminici, Pasti, Craciun, Revelion....

Am petrecut sarbatori intregi impreuna cu colegii mei in studiori de radio, de multe ori flamanzi si cu salariile neluate, dar nu ne-am plans. Am fost acolo pentru ca trebuia. Era treaba noastra sa fim acolo. Unul din oamenii cu care am avut sansa sa lucrez a fost psihologul Ioan Serban, Picu pentru prieteni, Dumnezeu sa il odihneasca in pace. Omul acesta, Picu, a avut bunavointa sa vina alaturi de mine, GRATIS, in fiecare seara de marti timp de 6 ani, de la orele 22.00 in emisiunea interactiva"Azilul de noapte". Propuneam teme de discutie, si asteptam ascultatorii sa sune. Cei care l-au cunoscut profesional stiu ca era un monument, cei care l-au ascultat la radio sunt convins ca si-l amintesc ca si mine: voce calda, cu inflexiuni, cu un bass calm si cu un talent oratoric desavarsit. Eram un pusti, rememorez cum am rosit cand m-a rugat sa il tutuiesc. Sa ii spun, Picu! Am emotii si acum. Avea o vorba buna pentru fiecare, trata fiecare telefon cu un maxim profesionalism ,fumand in studio fel si fel de tigari (era singurul care avea voie) . Venea de fiecare data cu mai multe marci de tutun si fuma cu o placere inimaginabila. A fost incredibila experienta langa acest  OM. Ne-a parasit apoi, intr-un final de iarna, plecand repede dintre noi, cu zambetul sagalnic in coltul buzelor. Sunt convins de asta. Multumesc prietene .Multumesc pentru ca mi-ai dat incredere si mi-ai demonstrat ca valoarea nu sta in numarul diplomelor. Multumesc pentru ca ai fost alaturi de mine in toti anii aceia, ani in care aveam nevoie de un model. Multumesc pentru ca mi-ai fost idol si pentru ca mi-ai spus ca sufletul nu are pret, ca prietenia e mai presus de orice. Multumesc ca mi-ai aratat ce inseamna loialitate. Multumesc pentru serile in care ma ascultai si imi indrumai pasii. Multumesc ca mi-ai permis sa iti fiu prieten. Multumesc!
Santana-Europa, era piesa noastra de generic, La vie en rose si Let it be piesele pe care le ascultam cu drag impreuna. Picu a fost un optimist incurabil, si stiu ca acolo, printre ingeri, rade si se bucura. Stiu asta. Sunt convins. De multe ori, in serile de marti, am impresia ca cineva imi sopteste numele. Sangele imi ingheata in vene. Mi se pare ca cineva ma striga, intorc surprins capul si....in cele din urma  inteleg.......aud o amintire.

-astazi e marti.seara.la ora 22.00 ar trebui sa pun Santana.
Noapte buna, prieten drag

radio-partea I

Radioul mi-a marcat viata. De mic. Pe vremea raposatului, stateam ore in sir si ascultam radioul, era una dintre putinele satisfactii audio pe care le aveam in epoca respectiva cand sursele de muzica erau extrem de reduse si cand posibilitatea achizitionarii sculelor de redat muzica semiprofesionale nu erau la indemana oricui. Nu fac parte dintre pamantenii cu o copilarie fericita si lipsita de griji, asa ca radioul era una din distractiile la care puteam avea acces destul de usor. Gandind acum, radio Romania nu era unul comercial, iar muzica oferita era de cele mai multe ori de buna calitate, asta daca stiai cand sa asculti si sa cerni prin sita odelor inchinate familiei Ceausescu.

Dupa armata, intr-o seara fiind sub o masina (eram ajutor mecanic auto), ascultam radio Cinemar-post local, si ce imi aud urechile: se fac angajari.

Era luna Noiembrie (un November Rain clasic). Anuntul era destul de lapidar, se cautau oameni cu cultura muzicala, generala, cu voce si cu stapanire de sine. Evident am mers la interviu, la hotelul Mara. Am ajuns la ora 16, am intrat la ora 20.45. Da da, eram foarte multi, si cei de la radio aveau nevoie de 2 oameni. La interviu am fost 63, imi amintesc perfect. Speranta a fost mica, evident, imi imaginam ca sunt oameni cu mult mai buni decat mine la vremea respectiva, dar surpriza a fost colosala in momentul in care, in dimineata urmatoare am fost sunat pe telefonul fix (evident pe vremea respectiva nefiind telefoane mobile) si chemat pana la studio. Ramasesem 4, din care urma sa se se aleaga cei 2 care sa ramana in redactie.

Marturisec, habar nu aveam ce inseamna radio. Cand am vazut pentru prima data un mixer, m-am socat. Era imens (rusesc) si avea un milion de butoane ,colegii mei care si-l amintesc cred ca zambesc si acum. Trebuia sa ne prezentam a doua zi la ora 05.00 la studio sa asistam la un matinal ce dura pana la ora 10, sa intelegem si noi ce inseamna un program radio. De serviciu era Catalin Vischi, director de programe la acea data. M-am prezentat, am stat pe scaun si ma gandeam cum poate un om vorbi atat. Catalin venise cu un dosar de coli ministeriale scrise de mana (v-am spus ca pe vremea respectiva nu exista calculator si imprimanta?), cu o geanta de casete audio gata pozitionate si cu o pofta nebuna de "direct". Cand a terminat matinalul era stors, citise toate foile si mai improvizase inca pe atatea si eu ma gandeam ca e imposibil sa scrii si sa gasesti atata informatie de la o zi la alta. Era imposibil, dar Vischi facea asta cu atata nonsalanta incat noi, ucenicii,parea niste pitici. Nu paream, chiar eram

In fine, la prima interventie, am citit exact ce scria pe foaia mea, nimic mai mult, cred ca nici nu respiram. Transpirat mort, puls nebunesc, urechile imi explodau si nu imi recunosteam vocea. Am lucrat 6(sase)luni fara salar, eram in probe, dupa care am reusit sa ma angajez. Eram oficial, om de radio.  Fabulos!Mirajul radioului m-a fermecat. Eram o voce in spatele unui microfon, nimeni nu stia cum aratam in realitate, fiecare ascultator isi  putea inchipui orice.

De asta iubesc radioul, pentru misterul si profunzimea lui. Pentru intimitatea si marinimia lui. Pentru efervescenta si melancolia lui. Pentru ca poate fi un prieten. Pentru ca ESTE un prieten. Si pentru ca m-a desavarsit ca om. Am avut norocul sa am niste colegi extraordinari, care m-au scos din mediul cartierului in care traisem. Vorbeam despre carti, ascultam muzica buna, beam vin, mergeam la teatru, faceam teatru radiofonic,(Claudia iti amintesti?),eram la curent cu tot, ce mai, eram fericit, simteam ca imi gasisem locul.

Stateam toti cei din animatie in jur de 15 ore pe zi la serviciu, incercand sa gasim un format, sa facem un jingle, sa nastem emisiuni, sa fim buni. Si eram. Foarte buni! Cei mai buni. Era o perioada in care incercam sa ghicim cum se face radio, citeam reclamele de pe foi si avean 3 cd-uri. Atat. In rest...casete si o vointa nebuna sa fim fenomenali.
-noi eram RADIO CINEMAR-71,84 FM(banda est)-Un prieten, poate singurul.