Nu ştiu să vin. Nu ştiu să iau. Şi nici să plec nu ştiu. Şi o să ştiu şi cine sunt. Abia atunci. Oricât ar fi. Oricum aş fi. Oriunde. Undeva.
joi, 27 octombrie 2011
radio-partea a III-a
Inspre anul 2000, radiourile din Romania incep de devina profesioniste, apar oameni de radio exponentiali-Andrei Gheorghe si Razvan Exarhu de la Pro FM , Iohan, Sarpe si Marius Furdui la Radio Contact, Huidu la Radio 21. Aveam posibilitatea sa ii ascultam,i ncercam si noi sa evoluam asta dupa ce trecusem prin tot: de la citit reclame de pe foi pana la pus piese de pe casetele proprietete personala. Imi amintesc ca am primit intr-o zi vizita ambasadorului american (nu mai retin cum se numea,am imbatranit) ,iar acesta asa usor timorat ne-a intrebat daca nu cumva suntem un radio pirat, va dati seama ce dotari aveam. Stateam nopti de duminici cu Hadean sa ascultam emisiunea lui Gheorghe, avea tupeu, era bun, isi asuma responsabilitati. Din pacate in lumea radiourilor de astazi nu se mai cere asa ceva. Interventiile actuale se par sterile, banale,insipide. Cred cu tarie ca orientarile comerciale sunt gresit intelese chiar daca asta vrea publicul. Nu sunt de acord cu asta. Ascultatorul alege din ce ii dai, in momentul de fata lipsind alternativele, oamenii cu tupeu si cu chef sa sa fie ascultati si nu auziti. In anul 2000 am primit oferta sa merg inspre Radio Contact. Salariu mare, telefon de serviciu, radio cu staif, cu sefi la Bucuresti, cu soft-uri speciale, etc. Trecerea a fost brusca, nu eram obisnuit sa dau raport (fie vorba intre noi nu sunt obisnuit nici astazi), trebuia sa folosesc un playlist, sa fac interventii scurte, sa nu vorbesc despre moarte si droguri. Eram de serviciu de la 11 la 14 de luni pana vineri. Dupa 2 saptamani, am intrat in biroul directorului, Liviu Bala, si i-am spus ca vreau sa fac altceva, ca emisiunea comandata de la Bucuresti e foarte slaba si ca nu ma pot plafona. Am facut un proiect de emisiune, Puls Contact, interactiva, cu premii, cu nebunii-si am crescut tare mult audienta. Evident ca nu respectam niciodata playlistul. Habar nu aveam ca pentru asa ceva ne trebuia aprobare de la Raluca Moianu, director de programe radio Contact Romania. Evident ca s-a aflat la Bucuresti si am luat penalizare 10%din salariu pentru 3 luni de zile. Nu conta, eram singura statie locala din reteaua Contact care ne-am permis sa inventam emisiuni in grila de programe. Apoi l-am adus in echipa pe Mihai Morar pentru ca era bun si noi voiam sa fim cei mai buni. Asa a intrat Mihai prima data intr-un studio de radio. Lucram cu Adi Sana, la vremea aceea nu era vedeta nationala, isi dorea asta si pleca des la inregistrari lasandu-ne pe noi sa ii facem programul din radio. Frumoase vremuri. Am rezistat 2 ani, adica cei de la Bucuresti au rezistat 2 ani, apoi am plecat sa facem un nou radio. Cu oameni pasionati si fara sefi din capitala. Despre asta insa, data viitoare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Atunci cand bati la portile raiului...
Rar mi-a fost dat sa imi fie atat de greu intr-o cursa de alergat pe munte. Rodnei Ski Race de anul acesta mi-a intins corzile sufletului l...
-
Radioul mi-a marcat viata. De mic. Pe vremea raposatului, stateam ore in sir si ascultam radioul, era una dintre putinele satisfactii audio ...
-
Imi e drag Maramuresul pentru oamenii si frumusetile lui. Imi place zona Codru, Lapusul are farmecul lui aparte, Valea Izei e mirifica , Br...
-
Buna ziua tuturor, A luat sfarsit prima editie a fabulosului eveniment Mogosa Everesting organizat exemplar de Sebastian Butcovan, ce a adun...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu