radio-partea a II-a

Orice om de radio se defineste prin voce si prin ce spune. Nu sunt pasionat de radiourile comerciale,unde animatorul face figuratie, unde omul nu conteaza. Inca mai cred in puterea radiourilor care se asculta, nu in cele care se aud. Am avut sansa sa lucrez cu oameni care si-au distrus casnicii pe altarul ascultatorului, cu oameni care nu aveau sambete si duminici, Pasti, Craciun, Revelion....

Am petrecut sarbatori intregi impreuna cu colegii mei in studiori de radio, de multe ori flamanzi si cu salariile neluate, dar nu ne-am plans. Am fost acolo pentru ca trebuia. Era treaba noastra sa fim acolo. Unul din oamenii cu care am avut sansa sa lucrez a fost psihologul Ioan Serban, Picu pentru prieteni, Dumnezeu sa il odihneasca in pace. Omul acesta, Picu, a avut bunavointa sa vina alaturi de mine, GRATIS, in fiecare seara de marti timp de 6 ani, de la orele 22.00 in emisiunea interactiva"Azilul de noapte". Propuneam teme de discutie, si asteptam ascultatorii sa sune. Cei care l-au cunoscut profesional stiu ca era un monument, cei care l-au ascultat la radio sunt convins ca si-l amintesc ca si mine: voce calda, cu inflexiuni, cu un bass calm si cu un talent oratoric desavarsit. Eram un pusti, rememorez cum am rosit cand m-a rugat sa il tutuiesc. Sa ii spun, Picu! Am emotii si acum. Avea o vorba buna pentru fiecare, trata fiecare telefon cu un maxim profesionalism ,fumand in studio fel si fel de tigari (era singurul care avea voie) . Venea de fiecare data cu mai multe marci de tutun si fuma cu o placere inimaginabila. A fost incredibila experienta langa acest  OM. Ne-a parasit apoi, intr-un final de iarna, plecand repede dintre noi, cu zambetul sagalnic in coltul buzelor. Sunt convins de asta. Multumesc prietene .Multumesc pentru ca mi-ai dat incredere si mi-ai demonstrat ca valoarea nu sta in numarul diplomelor. Multumesc pentru ca ai fost alaturi de mine in toti anii aceia, ani in care aveam nevoie de un model. Multumesc pentru ca mi-ai fost idol si pentru ca mi-ai spus ca sufletul nu are pret, ca prietenia e mai presus de orice. Multumesc ca mi-ai aratat ce inseamna loialitate. Multumesc pentru serile in care ma ascultai si imi indrumai pasii. Multumesc ca mi-ai permis sa iti fiu prieten. Multumesc!
Santana-Europa, era piesa noastra de generic, La vie en rose si Let it be piesele pe care le ascultam cu drag impreuna. Picu a fost un optimist incurabil, si stiu ca acolo, printre ingeri, rade si se bucura. Stiu asta. Sunt convins. De multe ori, in serile de marti, am impresia ca cineva imi sopteste numele. Sangele imi ingheata in vene. Mi se pare ca cineva ma striga, intorc surprins capul si....in cele din urma  inteleg.......aud o amintire.

-astazi e marti.seara.la ora 22.00 ar trebui sa pun Santana.
Noapte buna, prieten drag