Dupa semimaratonul alergat la Cluj, in cadrul evenimentului Feleacu Running Hills, pot sa spun ca, desi am o varsta, m-am indragostit iremediabil de munte. Alergat, plimbat, urcat, coborat, admirat. Dupa o saptamana interesanta din punct de vedere a recuperarii dupa efort, am dat o tura pana la Mogosa.
Mogosa mi-a fost mereu la suflet, anul trecut insa am redescoperit-o. La evenimentul creat de Sebi Butcovan, Mogosa Everesting. Am urcat pentru prima oara pe cele doua picioare din dotare pana sus, in varful cerului. Senzatia e ... de apropiere de divinitate. Avem tare frumoase locuri pe langa noi, trebuie doar descoperite. Iesit din zona de confort si luat cararile la pas. Am gasit azi pe traseu orice mi-as fi putut imagina. Iarba proaspata, zapada, flori, aer cald si rece, cald la baza frig de tot sus la releu, o catelusa fabuloasa si un sandwich cu pesto de leurda minunat. Coborare frumoasa, calma, fara graba, cu timp de respirat si admirat. La baza, langa lac, din pacate lucrurile treneaza. Sper sa apuc sa traiesc ziua in care cineva reuseste sa sea valoare acestui colt de rai. deocamdata e noroi. Atat. Si o bucatica de paine cu unt de arahide si afine . Ratustele salbatice sunt la locul lr, har Domnului.
Las niste poze, poate va fac pofta de o tura. Le multumesc partenerilor mei din RUNFORYOURLIFE pentru companie si camaraderie. Chiar daca e cu amintiri 😋.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu